Crezi că e posibil să trăiești momente de anxietate sau preocupare pe care să vrei să le gestionezi diferit? Povestea aceasta ar putea să-ți fie de folos.
Imaginează-ți un copil care e scos la tablă. Și care nu știe așa cum și-ar dori profesorul. Așa cum se așteaptă el. Și fiindcă nu știe să răspundă la așteptările profesorului, copilul e etichetat. Și luat la rost.
Dobitocule, prostule, nu ești în stare de nimic. Nu poți să înveți nicio lecție nenorocită. Pentru că nu te duce capul.
Apoi e preluat de părinți.
Pe tine de ce nu te duce capul? Chiar e atât de greu să fii și tu măcar la nivelul lui Ionescu?
Ce credințe e posibil să adopte copilul din genul acesta de interacțiune abuzivă?
- că nu e în stare de nimic
- că nu poate fi la nivelul superlativ
- că e inacceptabil să greșești
- că atunci când greșești ești pedepsit
- că e ok să fie abuzat fără să protesteze
- că atunci când e abuzat n-o să aibă susținere
- că pentru a fi iubit trebuie să învețe inclusiv chestii care nu-i plac, cu care nu rezonează…
Și putem continua lista. Fiecare ar putea contribui pe baza traumelor sale din copilărie.
Am mai vorbit în povestea diferența dintre depresie și tristețe despre distorsiuni mentale. Repet:
Distorsiunile mentale sunt acele credințe care ne împiedică să ne atingem potențialul.
Care sunt efectele unei astfel de întâmplări?
Ne îndepărtăm de Potențialul nostru
Ne scade stima de sine. Sau încrederea în noi. Putem ezita. Ne e frică să greșim chiar dacă greșeala este cea mai rapidă cale de a ne activa potențialul.
Inconștient evităm momente care ar putea să semene cu cel mai mai sus. Sau cu altele traumatizante. Fiecare cu întâmplările sale.
Dacă trauma a fost semnificativă chiar putem să simțim anxietate.
M-am uitat în DEX la Definiția anxietății
ANXIETÁTE f. Stare de neliniște, de teamă nedeterminată (însoțită de tulburări fiziologice). [G.-D. anxietății; Sil. -xi-e-] /<fr. anxiété, lat. anxietas, ~atis
În momentele de anxietate suntem deconectați de resursele noastre interioare. La care avem acces total atunci când suntem aliniați cu potențialul nostru.
M-am uitat și la definiția preocupării
PREOCUPÁ vb. I. tr. 1. (despre idei, probleme etc.) a stărui neîntrerupt în minte, a obseda. ◊ a îngrijora, a neliniști. 2. a face să fie în centrul atenției, a trezi interesul, curiozitatea. II. refl. a se interesa în mod deosebit de cineva sau ceva. (< fr. préoccuper, lat. praeoccupare)
Când suntem preocupați de ceva suntem în contact cu resursele noastre. Avem capacitatea de a rezolva problemele care sunt obiectul preocupării noastre.
Preocuparea ca stare este limitată în timp fără să fie permanentă. O folosim în planificare și când ne pregătim de ceva, când rezolvăm probleme. E ca un motivator, care activează resursele noastre primare.
Anxietatea tinde să fie persistentă în timp. Ne duce la amânare a ceea ce e important. La evitarea a ceea ce e semnificativ.
Când fiind preocupați tindem să ne concentrăm pe un lucru specific, când trăim anxietate suntem afectați și afectăm un cadru mai larg. Dacă preocuparea e specifică, anxietatea tinde să generalizeze.
Exemplu de anxietate legată de divorț
Aș vrea să divorțez dar mă tem că n-aș putea face față singurătății și aș putea să mă fac de rușine față de ceilalți oameni și de aceea nu m-am mai simțit în stare de nimic. Mi-e frică că m-ar putea condamna prietenii dar mai ales copiii. Mai stau o perioadă să mă orientez.
Exemplu de anxietate legată de schimbarea unui job
Urăsc ceea ce fac și pe șeful meu absurd și de aceea aș pleca să-mi găsesc altceva dar am rate și facturi de plătit. În plus mă tem că i-aș dezamăgi pe ai mei și pe persoana pe care o iubesc. Pentru că am o resonsabilitate față de toți.
Exemplu de anxietate legată de un examen
Vreau să mă duc la examen dar dacă n-o să-l iau, o să mi-o iau de la prof, o să-i dezamăgesc pe toți colegii și pe prieteni. Nu mai vorbesc de tata și de mama. Zilele acestea n-am fost în stare nici să învăț nici să-mi fac jobul pentru care sunt plătit. Și totul pentru că ideea că nu știu totul perfect, că aș putea greși, să spun ceva incorect…
Exemplu de preocupare legată de divorț
Vreau să divorțez chiar dacă mă tem că aș putea rămâne o persoană singură. Mă rușinez de asta cu toate acestea sunt gata să-mi asum acest risc. Am identificat niște activități prin care să încep să am grijă de mine, să mă bucur de mine, să primesc susținere dacă am nevoie și dacă o să fie cazul chiar am disponibilitatea de cunoaște pe cineva. Cu care dacă simt că mă potrivesc, că primesc respect și recunoaștere pot considera posibilitatea unei relații de lungă durată.
Exemplu de preocupare legată de schimbarea unui job
Îmi displace profund ceea ce fac și momentele în care cerul îmi cere ceva pe tonul unui ordin, sau mi se spune să fac ceva și mi se dă un termen pe care nu-l pot negocia. Am hotărât să merg la interviuri să caut ceva care mi se potrivește mai bine. O să continui până când găsesc ceva care să-mi asigure nevoia de stabilitate, să-mi pot plăti ratele și să-mi plătesc facturile.
Exemplu de preocupare legată de un examen
Mă duc la examen cu riscul că aș putea să nu-l iau, cu riscul că n-aș putea să știu, chiar dacă mi-e frică de nota și ce mi-ar putea zice profesorul. De aceea vreau să învăț într-un mod structurat, să știu pentru că vreau să folosesc ceea ce învăț în cariera mea. Îmi dau seama că asta înseamnă ca în aceste zile să aloc cea mai multă energie pentru învățat chiar dacă mi-aș fi dorit să fac mai multe lucruri în paralel.
Rezumat și cum ne putem activa potențialul
Când avem distorsiuni cognitive pe care le-am adoptat inconștient ne deconectăm de resursele noastre interioare. Trăim cu iluzia că în configurația existentă nu putem face față vieții și obiectivelor noastre.
Anxietatea tinde să acopere cele mai multe aspecte ale vieții noastre pe un timp nedeterminat și e generalizatoare.
Preocuparea e legată de ceva specific și chiar dacă există sentimente, așa numit negative, declanșate de obiectivele noastre sau de viață, ne putem accesa resursele găsind soluții care să ne ajute să trecem prin ele.
După ce trece evenimentul care a declanșat preocuparea ne liniștim fără să mai fim preocupați. Preocuparea acționează ca un motivator, mobilizator care ne ajută să trecem peste eveniment. E strict legată de timp.
Ca să ne activăm potențialul avem nevoie în primul rând să detectăm și integrăm distorsiunile noastre mentale. În acest fel putem să ne conectăm la punctele noastre forte, care să genereze abilități, capabilități. Care prin obiceiuri aliniate cu obiectivul nostru, aliniat cu potențialul nostru să manifeste rostul sau dacă vrei misiunea noastră pe pământ.
Dacă ceea ce ai citit ți-a fost de ajutor e posibil să fie de ajutor și altora. Te invit și te rog să dai mai departe (Share) această informație.
